marți, 21 martie 2017

Magonia de Maria Dahvana Headley

Nu sunt genul de cititor contemporan care să aprecieze genul young adult atât de mult, deoarece mi se pare plin de ploturi repetitive și clișee, iar faptul că o carte cu o premisă extrem de interesantă ajunge să fie prea puțin explorată deoarece se încadrează sub umbrela YA mă face să stau departe de acest gen.

Uneori, după o lectură grea, însă, câte o carte YA e un dar divin deoarece implicațiile emoționale sunt minime și trebuie să recunosc, majoritatea sunt destul de plăcute, cu sau fără mesaj literar.

Magonia s-a încadrat perfect în tiparul de carte plină de potențial dar deloc exploatată. Asta, pe lângă faptul că am întâmpinat câteva clișee demne de young adult: fata slabă care descoperă că are puteri despre care nu știa până acum, motivul alesului și inevitabila poveste de dragoste.

Magonia spune povestea lui Aza Ray Boyle, o adolescentă de cincisprezece ani care suferă de o boală extrem de rară care o împiedică se respire. Aza începe să vadă lucruri pe care ceilalți nu le văd, corăbii în cer, iar toată lumea pune acest fapt pe seama medicamentelor, însă Aza este pe cale să descopere Magonia, lumea din cer din care aceasta provine cu adevărat și să devină salvatorul acesteia.

luni, 13 martie 2017

Nocturnal Animals

Nocturnal Animals este un film american apărut în 2016 și regizat de către Tom Ford. Acesta este catalogat drept neo-noir, fiind un thriller psihologic.

Filmul o urmărește pe Susan Morrow, directorul unei galerii de artă post-modernă care primește un manuscris realizat de fostul ei soț, Edward Sheffield și intitulat „Nocturnal Animals” (în traducere Animale nocturne).

Subiectul cărții este prezentat în detaliu, filmul oscilând în permanență între realitatea lui Susan și ficțiunea creată de fostul ei soț. Romanul său prezintă povestea lui Tony Hastings care pornește într-o călătorie cu mașina alături de fiica și soția sa. Aceștia sunt opriți de trei localnici care pretind că datorită celor trei călători mașina lor a suferit o defecțiune. Tony se vede incapabil de a-și apăra fiica și soția, acestea fiind răpite, violate și mai apoi omorâte. În anii următori Tony pornește în căutarea răzbunării, blamându-se pentru neputința sa. Citind romanul, Susan retrăiește viața alături de Edward și regretele despărțirii de acesta.

Filmul este unul extrem de promițător și este într-adevăr bine realizat din punct de vedere al regiei și al autenticității, însă acesta promite de la început ceva ce nu întâlnește - aspectul unui thriller psihologic. Deși sunt prezente teme precum regretul, tensiunea familiară și răzbunarea, acestea nu sut valorificate decât în planul fictiv.

marți, 7 martie 2017

Arrival

Arrival este un film SF american, apărut în anul 2016. Acesta a fost realizat sub regia canadianului Denis Villeneuve, a cărui portofoliu cuprinde filme precum Prisoners, Enemy sau Sicario.

Premisa filmului este redată de sosirea pe Pământ a doisprezece nave extraterestre a căror existență nu poate fi explicată. În centrul acțiunii se află doctorul lingvist Louise Banks, a cărei servicii sunt solicitate de armată în dorința de a comunica cu extratereștrii. Aceasta, împreună cu fizicianul Ian Donnelly demarează un proces de a descifra limba extratereștriilor, formată în prealabil din simboluri circulare, pentru a fi capabili, în final, de a pune întrebarea apăsătoare: De ce sunteți aici?

Povestea nu este una originală, ci o adaptare cinematografică a nuvelei lui Ted Chiang, „Story of Your Life.”

Recunosc că m-am uitat la acest film doar pentru că am văzut numele lui Villeneuve în rubrica regizorului. Am mai văzut două filme regizate de acesta și tehnica sa mi se pare că aduce un adevărat misticism oricărui film, indiferent de gen. Așadar, premisa unui film science fiction regizat de dumnealui mi s-a părut mult prea interesantă pentru a o refuza.

Acum, sincer, îmi pare rău că am luat acest film ca pe oricare altă peliculă SF cu extratereștrii (căci sunt sigură de profunzimea acestui gen înafara invaziilor spațiale) și am privit-o pe la ora zece seara, dorind să văd un film oarecare înainte să adorm. 

duminică, 5 martie 2017

Annie on my Mind de Nancy Garden

Din câte am înțeles, cartea asta are o imensă valoare sentimentală pentru anumite persoane care au citit-o în tinerețe. Înțeleg pe deplin acest sentiment pentru că și eu sunt atașată emoțional de anumite cărți. Probabil dacă aș fi fost născută prin anii '80, având măcar 14 ani și dând peste cartea asta, i-aș fi dat mai mult de trei stele, însă am citit-o abia acum și mi-a lipsit cu desăvârșire elementul de noutate.

Annie on My Mind o urmărește pe Eliza - Liza Winthrop, elevă în ultimul an la Academia Foster unde este și președinte al consiliului elevilor. Visul ei este să devină arhitect, iar pentru asta dorește să fie admisă la Institutul Tehnologic al statului Massachusetts.
Într-o zi ploioasă, Liza o întâlnește pe Annie la Muzeul Metropolitan al Artei, iar cele două leagă o prietenie bazată pe jocuri de rol cavalerești, urmând să se îndrăgostească una de cealaltă.

Înțeleg de ce cartea asta a stârnit controverse - publicată în 1982 și portretizând relația amoroasă a două adolescente de același sex, a deschis ochii multor indivizi cu privire la cine și ce sunt cu adevărat. Mulți tineri s-au regăsit în cartea asta, iar pentru unii a fost o binecuvântare - ceva în care se pot regăsi cu adevărat, ceva cu care să se identifice.

Mi-a plăcut stilul lui Nancy, accesibil și ușor, însă structura mi s-a părut confuză. Cartea începe cu o frază scrisă la persoana a I, ca mai apoi să continue la persoana a III-a, iar apoi să treacă din nou la persoana I. Practic, Liza îi scrie lui Annie o scrisoare destul de lungă. în care relatează tot ce s-a petrecut între ele. Din când în când putem să o vedem pe Liza dintr-o perspectivă obiectivă, cum stă și se gândește, cum ezită să scrie și cum se uită pe geam, însă nimic mai interesant de atât. De cele mai multe ori, „scrisoarea” în cauză este cât de neautentică se poate, iar alteori are un aer personal în care Liza i se adresează cu adevărat lui Annie. Ce m-a deranjat a fost lipsa trecerii de la un pasaj la altul. M-am găsit de nenumărate ori cititnd paragrafe de două sau trei ori pentru că perspectiva narativă era alta iar tonul se schimbase radical, lucru care mi s-a părut confuz.

Povestea ca atare, până la conflict, mi s-a părut în regulă. Povestea de dragoste dintre Liza și Annie ar fi putut avea parte de ceva mai multă dezvoltare, căci mi s-a părut cam ad-hoc, însă a fost îndeajuns de frumoasă încât să te facă să zâmbești. Conflictul, însă, mi s-a părut slab, grăbit și deloc interesant iar finalul nu a fost cine știe ce.

În materie de personaje, mi-au plăcut. Mi-a plăcut Liza, însă Annie mi s-a părut puțin cam neglijată. Știm câte ceva despre ea - despre păsările ei albe, însă prea puțin. Chiar și așa, mi-a plăcut chimia dintre cele două fete. S-au completat reciproc iar relația lor a fost una naturală.

Nu mă așteptam la mai mult, prin urmare nu mi-au fost spulberate așteptările, așa încât am putut să mă delectez cu această carte și privind contextul, am înțeles ce vrea să transmită ea.

Dragostea este frumoasă, oriunde s-ar găsi ea.

Din păcate cartea nu a apărut la noi, însă poate fi achiziționată de pe book depository; transportul este gratuit.

★★★✰✰