Din câte am înțeles, cartea asta are o imensă valoare sentimentală pentru anumite persoane care au citit-o în tinerețe. Înțeleg pe deplin acest sentiment pentru că și eu sunt atașată emoțional de anumite cărți. Probabil dacă aș fi fost născută prin anii '80, având măcar 14 ani și dând peste cartea asta, i-aș fi dat mai mult de trei stele, însă am citit-o abia acum și mi-a lipsit cu desăvârșire elementul de noutate.
Annie on My Mind o urmărește pe Eliza - Liza Winthrop, elevă în ultimul an la Academia Foster unde este și președinte al consiliului elevilor. Visul ei este să devină arhitect, iar pentru asta dorește să fie admisă la Institutul Tehnologic al statului Massachusetts.
Într-o zi ploioasă, Liza o întâlnește pe Annie la Muzeul Metropolitan al Artei, iar cele două leagă o prietenie bazată pe jocuri de rol cavalerești, urmând să se îndrăgostească una de cealaltă.
Înțeleg de ce cartea asta a stârnit controverse - publicată în 1982 și portretizând relația amoroasă a două adolescente de același sex, a deschis ochii multor indivizi cu privire la cine și ce sunt cu adevărat. Mulți tineri s-au regăsit în cartea asta, iar pentru unii a fost o binecuvântare - ceva în care se pot regăsi cu adevărat, ceva cu care să se identifice.
Mi-a plăcut stilul lui Nancy, accesibil și ușor, însă structura mi s-a părut confuză. Cartea începe cu o frază scrisă la persoana a I, ca mai apoi să continue la persoana a III-a, iar apoi să treacă din nou la persoana I. Practic, Liza îi scrie lui Annie o scrisoare destul de lungă. în care relatează tot ce s-a petrecut între ele. Din când în când putem să o vedem pe Liza dintr-o perspectivă obiectivă, cum stă și se gândește, cum ezită să scrie și cum se uită pe geam, însă nimic mai interesant de atât. De cele mai multe ori, „scrisoarea” în cauză este cât de neautentică se poate, iar alteori are un aer personal în care Liza i se adresează cu adevărat lui Annie. Ce m-a deranjat a fost lipsa trecerii de la un pasaj la altul. M-am găsit de nenumărate ori cititnd paragrafe de două sau trei ori pentru că perspectiva narativă era alta iar tonul se schimbase radical, lucru care mi s-a părut confuz.
Povestea ca atare, până la conflict, mi s-a părut în regulă. Povestea de dragoste dintre Liza și Annie ar fi putut avea parte de ceva mai multă dezvoltare, căci mi s-a părut cam ad-hoc, însă a fost îndeajuns de frumoasă încât să te facă să zâmbești. Conflictul, însă, mi s-a părut slab, grăbit și deloc interesant iar finalul nu a fost cine știe ce.
În materie de personaje, mi-au plăcut. Mi-a plăcut Liza, însă Annie mi s-a părut puțin cam neglijată. Știm câte ceva despre ea - despre păsările ei albe, însă prea puțin. Chiar și așa, mi-a plăcut chimia dintre cele două fete. S-au completat reciproc iar relația lor a fost una naturală.
Nu mă așteptam la mai mult, prin urmare nu mi-au fost spulberate așteptările, așa încât am putut să mă delectez cu această carte și privind contextul, am înțeles ce vrea să transmită ea.
Dragostea este frumoasă, oriunde s-ar găsi ea.
Din păcate cartea nu a apărut la noi, însă poate fi achiziționată de pe book depository; transportul este gratuit.
★★★✰✰
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu